Se stie ca somnul este una dintre cele mai importante necesitati ale omului, dupa hidratare si hranire, insa nu toata lumea cunoaste faptul ca in timpul somnului apar diferite manifestari care nu se incadreaza in sfera normalului. Pe acestea le numim tulburari ale somnului.

In timpul somnului este conservata si potentata mai bine memoria, atentia este optimizata, iar procesul de invatare este facilitat. Dupa o lunga perioada de zi in care am acumulat informatii noi, in timpul noptii, mai exact in timpul somnului, aceste informatii se sedimenteaza, deoarece creierul isi reduce din activitate si filtreaza amintirile, indepartandu-le pe cele neconsistente, iar pe cele ce ne pot fi de folos le sorteaza si le conserva.

Atunci cand apar tulburari ale somnului, creierul nu se odihneste si este intr-o continua alerta, iar noi nu reusim sa ne odihnim.

Aceste tulburari sunt determinate de o serie de factori, cei mai importanti fiind: stresul psihic, mediul nefavorizant (zgomot puternic, multa lumina, ore de somn decalate sau intrerupte), substantele psihostimulante administrate seara inainte de culcare, afectiuni medicale si psihiatrice.

Cele mai des intalnite tulburari ale somnului sunt: insomniile, episoadele de somnambulism, apneea hipnica (sforait zgomotos in timpul somnului intrerupt de intervale de apnee si somnolenta diurna), cosmarurile, somnilocvia (vorbitul in somn).

Astazi vom vorbi despre somnilocvia sau vorbitul in somn. Aceasta reprezinta o tulburare manifestata prin vorbitul in somn, persoana nefiind constienta de acest lucru. Vorbitul in somn poate implica complicate dialoguri sau monologuri, sau un simplu murmur. Se intalneste cel mai frecvent in cazul copiilor mici, cu varste cuprinse intre 3-10 ani, insa poate fi un eveniment rar si de scurta durata.

Oricine poate experimenta vorbitul in somn!

Unii vorbesc fara nici un sens, raspund la toate intrebarile şi unele dintre ele se pot referi la ultimele evenimente, experienţe şi relaţiile care nu mai au o importanta deosebita sau un impact emoţional desavarsit pentru persoana in cauza.

Poate fi determinata de aspectele ce tin de stresul zilnic, de unele frici cum ar fi dormitul singur, abandonul sau anxietatea de separatie, de unele deprinderi nefavorabile specifice perioadei dinaintea culcarii.

Unii oameni de stiinta considera ca vorbitul in somn poate fi determinat si de oboseala, putandu-se observa anumite forme de manifest in faza somnului lent, dar si in faza somnului adanc.

Destul de des, acest tip de tulburare apare mai ales la persoanele emotive dar si la cele care prezinta o instabilitate din punct de vedere emotional.

Poate aparea in cazul in care copilul este bolnav, febril, cand este privat de somn, sau la adultii care consuma alcool.

De cele mai multe ori apare in concurenta cu alte tulburari de somn, cum ar fi cosmarurile, apneea de somn, tulburarile de comportament. Este asociat, in cazul adultilor, de peste 25 ani, cu bolile clinice, mentale.

Criteriile de severitate  ale somnilocviei se impart in 3 categorii:

  • Usoare (episoadele apar o data pe saptamana)
  • Moderate (episoadele apar de mai multe ori pe saptamana)
  • Severe (episoadele apar noapte de noapte)

Criteriile de durata se impart tot in 3 categorii:

  • Acute (dureaza 1 luna sau mai putin)
  • Subacute (mai mult de 1 luna, dar mai putin de 1 an)
  • Cronice ( dureaza 1 an sau mai mult)

Aceste manifestari dispar, de obicei, cand copilul ajunge la perioada pubertatii, deoarece fricile nocturne, frica de necunoscut, stabilitatea familiala, incepe sa prinda contur iar informatiile accumulate pana la aceasta varsta formeaza o baza emotionala stabila si veritabila, utila unui viitor adult echilibrat.

Din pacate insa, in lipsa unui tratament adecvat si precoce,  exista un risc crescut ca respectivul copil, sa manifeste astfel de tulburare si la maturitate, ceea ce implica numeroase neplaceri.

De aceea se recomanda ca la primele simptome de manifestare ale acestei afectiuni sa consultati un medic de specialitate, care va poate recomanda sedintele de consiliere psihologica sau de psihoterapie. Nu intotdeauna aceste sedinte sunt necesare, mai ales daca manifestarile apar foarte rar. In acest caz se poate adopta un program regulat de somn, pentru a obtine cantitatea adecvata de odihna, practicarea unei igiene adecvate somnului pentru a reduce frecventa si severitatea vorbitului in somn.