Educarea psihomotricitatii

Psihomotricitatea se manifesta ca emergenta a intregului sistem psihosomatic, ea exprimandu-se prin motricitatea globala si motricitatea fina. Motricitatea globala reprezinta miscarea corporala realizata prin muschii mari ai corpului care asigura deplasarile si posturile, in timp ce motricitatea fina, definita de miscarea muschilor mici ai corpului, cuprinde miscarile fine, care pot fi caracterizate printr-o mare precizie si dexteritate. In mod normal, motricitatea fina este condusa de vedere, initial mana conduce vederea, privirea fiind orientata spre deplasarea mainilor, apoi primele coordonari vizual-motorii fiind stabilite, vederea avand rol reglator pentru activitatea mainilor.

Psihomotricitatea integreaza actiunea motrica in dezvoltarea proceselor psihice, este miscarea ca realizare, ca activitate a intregului organism exprimand personalitatea in intregime. Psihomotricitatea aduna sub aripa ei interventii educative, incepand de la stimularile senzoriomotrice la formarea elementelor grafice. Avand functii multiple, ea utilizeaza tehnici, exercitii si jocuri diverse, urmarind miscarea activa a mainilor cat si coordonarea oculo-motorie, activitati ce vin in sprijinirea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului. Fara o dezvoltare adecvata psihomotorie multe din achizitiile scolare se fac cu intarziere, cu dificultate, iar uneori nu se fac deloc.

Acest tip de terapie vizeaza o mai buna organizare a actelor motorii functionale, antrenamentul specific pentru formarea si dezvoltarea unor miscari, stimularea procesului afectiv-motivational, dezvoltarea unui comportament ludic, stimularea proprioceptiei, dobandirea unui vocabular al miscarii, formarea deprinderilor motrice grosiere si fine, castigarea autonomiei personale si nu in ultimul rand imbunatatirea increderii in fortele proprii.

La varste mici (1-3 ani), educarea psihomotorie se bazeaza pe manipularea corecta a jucariilor, imbunatatirea coordonarii, invatarea schemei corporale, dezvoltarea dexteritatii si preciziei.

Pe masura ce aptitudinile motrice se dezvolta pana ce ajunge sa poata manipula destul de usor obiecte de mici dimensiuni, copilul cu varste cuprinse intre 3-6 ani este pregatit sa execute miscari fine cu obiecte de dimensiuni reduse, sa rasuceasca obiecte, sa imbine obiecte mici, sa se catere, sa treaca peste obstacole, sa achizitioneze structurile perceptiv-motrice (culoare, marime, dimensiune, forma, densitate, greutate, etc.),  sa traseze linii dupa model, sa deseneze in contur, activitate pregatitoare scrisului.

Intre 7-10 ani, stimularea motorie a copilului se realizeaza prin exercitii complexe si variate, specifice varstei cronologice a copilului. Acesta executa miscari pregrafice de la cele mai simple la cele mai complexe, invatand scrierea grafica a cifrelor si literelor, apoi formarea si scrierea de propozitii si fraze. Din punct de vedere al motricitatii globale, copilul isi dezvolta lateralitatea, coordonarea, echilibrul, saritura peste obstacole, catararea, etc.

Educarea psihomotricitatii se preteaza la pacienti care intampina dificultati manuale de ordin grosier sau fin: hemipareze, autism, retard mintal, Sindrom Down, Sindrom West, tetrapareze, paralizii, apraxii, tulburari de schema corporala, tulburari de lateralitate, tulburari ale structurilor perceptiv-motrice, etc.