Educarea senzoriala

Primii ani de viata sunt fundamentali pentru restul vietii copilului, de aceea, parintii trebuie sa acorde o atentie deosebita copilului, prin stimularea senzoriala adecvata. Bazele unei dezvoltari armonioase si cunoasterea adecvata a lumii, incep cu interactiunea senzoriala si motorie asupra acesteia.

Dezvoltarea creierului si evolutia sa, incep si se bazeaza pe  miscare si explorare senzoriala. Stimularea senzoriala si dezvoltarea creierului se influenteaza reciproc si depind una de cealalta.

            Imbunatatirea activitatilor motorii si senzoriale si procesarea informatiilor apar inainte ca invatarea sa se desfasoare la un nivel elaborat, comportamental sau academic. Atunci cand copilul mic are o experienta senzoriala bogata, echilibrata, i se ofera acestuia posibilitatea unei dezvoltari emotionale si fizice sanatoase. Baza acestei dezvoltari o constituie tocmai bogatia experientei senzoriale pe care bebelusul o are inca din burta mamei.

Orice experienta senzoriala foloseste aceleasi procedee, indiferent de calitatea care trebuie descoperita si numita. Exercitiul senzorial este, in general, un exercitiu individual, iar experienta senzoriala acumulata este intotdeauna personala. Aceste tipuri de exercitii nu dureaza mai mult de 30 min, in functie de disponibilitatea copilului.

Exercitiul senzorial este important in compensare, in restabilirea echilibrului dintre organism si mediul inconjurator, prin dezvoltarea altor simturi. Verificarile si repetarile se fac in variate forme pentru a reaminti si a fixa notiunea invatata.

Stimularea senzoriala timpurie are numeroase beneficii:

  • Beneficii cognitive - stimuleaza invatarea conceptelor, intelegerea, rationamentul si capacitatea de reactie la mediu.
  • Beneficii emotionale - ofera experiente afective si sociale care maresc stima de sine, independenta, exprimarea emotiilor si capacitatea de a socializa cu ceilalti.
  • Beneficii lingvistice - dezvolta abilitatea de a comunica, ajutand copilul sa inteleaga si sa se exprime mai bine prin cuvinte, sunete si propozitii.
  • Beneficii motorii - intareste musculatura si imbunatateste coordonarea miscarilor corpului, capacitatea de deplasare si indemanarea oculo-manuala.


Experienta noastra senzoriala timpurie este esentiala pentru dezvoltarea emotionala si fizica echilibrata si se formeaza pe baza experientei senzoriale, in relatie cu figura de atasament primara, care, de cele mai multe ori este mama.

Chiar inainte de a ne naste, impulsurile primite de noi sunt senzoriale. Intre 1-3 ani, copiii se bucura de jocul senzorial interactiv, mai mult decat sa fie lasati sa se joace cu jucariile, singuri. Atunci cand sunt pregatiti de joc, ei vor crea momentul si locul pentru joaca. De asemenea, este important sa existe un timp de calitate si sa fie oferite diferite materiale/ obiecte, jucarii senzoriale, care sa stimuleze interesul si dezvoltarea copilului.

La varsta de 3-4 ani, copilul se multumeste cu cuvinte. Indata ce un obiect este denumit, el il considera cunoscut si clasificat. Stie ca doar numindu-l il va face sa apara. Mediul trebuie sa fie conceput in asa fel incat sa permita realizarea unor experiente multiple, in domenii variate. La varste mici, simtul cel mai important este pipaitul, de aici si importanta exercitiilor senzorio-motorii si a activitatilor manuale sub toate formele.

Varsta care intruneste condiiile optime pentru exercitiile senzoriale este intre 4-5 ani, deoarece atunci se trezeste curiozitatea vie a copiilor pentru obiecte si insusirile acestora. Este important ca toate simturile sa fie stimulate si dinamizate, stabilindu-se un echilibru intre interventia fiecaruia in parte, pentru a usura dobandirea unei cunoasteri cat mai complete a obiectelor propuse.

Dupa varsta de 5 ani, interesul pentru exercitiile senzoriale poate fi pastrat doar daca aceasta metoda capata o alta forma si va constitui o pregatire indirecta dar sigura pentru scris si citit. Prin educatia senzoriala se aduce o contributie la dezvoltarea capacitatilor copilului de a sesiza nuante si detalii fine ale obiectelor. Astfel se antreneaza copilul sa perceapa raporturi intre marimi, greutati, volume, distante, pozitii si directii.

Din clipa in care educatia senzoriala nu se mai sprijina pe obiecte tridimensionale, cand nu mai urmareste cunoasterea unor insusiri ale obiectelor, ci vizeaza constructia unor raporturi, cand porneste de la un material imagistic sau cand ajunge la aplicarea unor activitati grafice sub toate formele sale, copilul este pregatit pentru activitatile specifice scris-cititului.