Indreptar terminologic

LOGOPEDIE

Acalculie – pierderea capacitatii de a efectua calcule; nu este cauzata de anxietate sau de deficitul de concentrare.

Afazia consta in imposibilitatea de a exprima sau de a intelege cuvintele spuse sau scrise.

Agrafia – imposibilitatea de a comunica prin scris in mod lizibil, independent de nivelul mintal si antecedentele scolare, in absenta paraliziei membrului superior.

Alalia - se manifesta prin absenta unui sunet sau a mai multor sunete, determinand o vorbire incorecta, lipsita de inteles semantic si de expresivitate.

Alexie – grup de tulburari care constau in dificultatea insusirii si intelegerii limbajului scris, nefiind determinate de o scadere a acuitatii vizuale.

Alfabetizare – formarea la adulti a unor deprinderi de citit si scris.

Ambidextrie – capacitatea de a folosi, cu aceeasi usurinta si eficienta, ambele maini in actiuni diverse, aptitudinea de a le utiliza cu abilitate, precizie si forta in realizarea actelor motrice.

Analfabetism – incapacitatea partiala sau totala de a poseda cunostinte si deprinderi de citire si scriere.

Balbismul sau Balbaiala – tulburare de vorbire functionala a exprimarii verbale care afecteaza ritmul acesteia, consecinta unei defectuoase functionari a reglajului verbal.

Bradilalia reprezinta vorbirea anormal de lenta, cu intervale mari intre cuvinte, avand ca forma extrema bradifazia.

Bradifazia reprezinta greutate, incetineala in vorbire, cuvinte silabisite.

Cheiloschizis (Buza de iepure) - malformatie congenitala reprezentata de o fisura pe mijlocul buzei superioare.

Coprolalie – limbaj obscen sau murdar.

Disartrie – dificultate in articulare, in activitatea motorie de modelare ca vorbire a sunetelor emise, dar nu si in gasirea cuvintelor sau in gramatica.

Discalculie – perturbare in invatarea calculului la copii care poseda totusi o inteligenta normala.

Disgrafia este o perturbare a limbajului scris, a folosirii alfabetului si a cuvintelor codificate sub forma grafemelor.

Dislalia este provocata de afectiuni organice sau functionale a elementelor periferice ale vorbirii si consta in imposibilitatea emisiei corecte a unui sunet sau a unui grup de sunete. Ea cuprinde deformarea sunetelor, substituirea, omiterea, inversarea lor spontana sau reprodusa schimband intelesul cuvintelor.

Dislexia este tulburarea achizitiei normale a lecturii si a limbajului scris.

Disortografie – tulburare privind invatarea ortografiei.

Ecolalia – repetarea psihopatologica a cuvintelor sau frazelor unei persoane de catre alta. Ecofrazia – repetarea propozitiilor.

Fonastenia - vocea lipsita de energie, slabiciune, vorbire lipsita de modulatii, miscare a buzelor fara sunet.

Hipergrafie – scris caracterizat prin lipsa de claritate si concizie, in care se insista pe detalii neesentiale.

Hipermetrie – amplitudine exagerata a unor miscari care depasesc punctul dinainte stabilit.

Idiolalia - limbajul  neinteligibil, inventat ce caracterizeaza formele grave ale tulburarilor de limbaj.

Jargonofazia - exprimare neinteligibila formata din sunete, silabe fara semnificatie, lipsita de mesaj.

Jargonografia - tulburarea expresiei grafice, de ordin caligrafic si psihografic, cu substituirea sau deformarea cuvintelor, care isi pierd semnificatia, mesajul fiind incomprehensibil.

Lalatiunea - faza prelingvistica constand in emisii vocale fara semnificatie intentionata. Laliofobie - teama patologica de a vorbi.

Lalopatie – termen generic care desemneaza tulburarile de vorbire.

Laloplegia – paralizia muschilor limbii care afecteaza, implicit, si actul vorbirii.

Lateralitate – prevalenta functionala a unuia dintre segmentele simetrice ale corpului (dreapta sau stanga), care implica predominant unele mecanisme din sfera cerebrala.

Limbaj – sistem natural sau artificial si conventional de semne, semnale sau simboluri care favorizeaza comunicarea, prelucrarea si fixarea informatiilor despre realitatea externa, dar si starile psihice ale unei persoane.

Logofobie - teama de a pronunta gresit un cuvant.

Logonevroza – tulburare a vorbirii de natura nervoasa, manifestata prin modificari de tonus ale musculaturii logomotoare, fonatiei si respiratiei.

Logopedie – disciplina psihopedagogica ce studiaza si trateaza tulburarile de vorbire.

Logorea - tulburarea expresiei verbale, in sensul hiperactivitatii, constand intr-o crestere exagerata, necontrolata a ritmului si debitului verbal.

Mutacismul - manifestarea deliberata, voluntara a unei persoane de a refuza comunicarea, datorita unei stari afective negative acute, de dispret, de opozitionism.

Mutismul electiv - suprimarea brusca, temporara a comunicarii verbale, in mod voluntar sau nu, in absenta oricaror leziuni nervoase centrale sau periferice ale aparatului fonator.

Palatoschizis - o anomalie congenitala caracterizata printr-o despicatura la nivelul palatului dur si a valului palatin.

Palilalia - reprezinta tulburarea limbajului ce consta in repetarea spontana, involuntara a unor silabe sau cuvinte dintr-o fraza.

Rinolalia - functie instrumentala a organelor de vorbire, prin modificarea tubului fonoarticulator, fie datorita “unei obstructii nazale”, fie datorita “unei comunicari intre rezonatorul oral si cel nazal”.

Schema corporala – reprezentarea mai mult sau mai putin constienta a corpului, in miscare ori imobil, a pozitiei sale in spatiu, dar si a posturii diferitelor segmente corporale.

Scris in oglinda – scris executat de la dreapta la stanga, ilizibil in mod normal, dar putand fi citit cu usurinta cu ajutorul unei oglinzi.

Somatognozie – recunoasterea de catre pacient a schemei sale corporale.

Verbalizare – activitate prin care fiintele umane exprima semnificatii prin intermediul formelor lexicale, morfologice si sintactice utilizate intr-o limba naturala.

PSIHOLOGIE


Aberatie cromozomiala – anomalie privind numarul de cromozomi sau structura lor, sau ambele situatii, in diferite proportii.

Agitatie psihomotorie – hiperactivitate fizica si mintala care este, de obicei, neproductiva si se asociaza cu o senzatie de furtuna interioara.

Agresivitatea – mijloc fizic de a se exprima, normal pana la 4 ani.

Ambliopie – slabire accentuata a vazului.

Anamneza – reconstructia antecedentelor unei boli psihice sau fizice.

Anxietatea de separare – anxietate nepotrivita si excesiva din punct de vedere al dezvoltarii, in legatura cu separarea de locuinta sau de aceia fata de care persoana este atasata.

Arieratie – stare a unui copil sau a unui adult intarziat in dezvoltarea sa.

Atasament – ansamblu de legaturi care s-au stabilit intre un nou-nascut si mama sa, incepand cu senzatiile si perceptiile sugarului vizavi de aceasta si, reciproc, ale mamei fata de copilul ei.

Autism – sindrom patologic, aparut in copilarie, caracterizat printr-o stare de instrainare/retragere, o lipsa de raspuns social si/sau interes fata de cei din jur, dificultati de comunicare si de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un atasament normal si existent unor cai bizare de a raspunde la stimuli din mediul inconjurator.

Automutilare – o refulare a agresivitatii asupra propriei persoane (dupa 2 ani).

Autopunitiune – pedeapsa pe care ne-o aplicam noi insine.

Bilingvism – practica a doua limbi.

Boala Canavan - malformatie congenitala neurologica, aparuta pe fond genetic care afecteaza sistemul nervos central.

Bonding – proces sau stare ce se instaleaza imediat dupa nastere, prin care parintii devin extrem de atasati de nou-nascut si percep ca este al lor pentru toata viata.

Bradipsihie – desfasurarea extrem de lenta a proceselor psihice si activitatilor motrice.

Brainstorming – metoda culegerii unor idei spontane si libere intr-un grup, in scopul rezolvarii unor anumite probleme.

Carenta afectiva – lipsa sau insuficienta a afectiunii.

Coeficient de inteligenta (IQ) – unitate de masura folosita pentru aprecierea capacitatii de performanta mentala a unui om.

Comportament  deviant – moduri de comportament, cuprinzand atitudinile sau principiile morale ale unui individ care se abate in mod evident si pe durata lunga de la normele sociale.

Comportament social – individul isi regleaza comportamentul in functie de asteptarile si reactiile celorlalti.

Conditionare – mecanism de invatare ce are la baza fie formarea unor reflexe conditionate, fie comportamentul operant reprezentat de “incercari- erori” prin care o actiune intamplatoare, urmata de o pedeapsa sau de o recompensa, devine prin repetare o actiune conditionata.

Conversiune – transformare a unei emotii, a unui afect refulat in manifestare corporala.

Coordonare oculo-manuala – componenta a conduitei motrice de baza, este rezultatul asocierii dintre privire si activitatea manuala.

Copilul postmatur – un copil a carui varsta intrauterina, adica intervalul intre prima zi a ultimului ciclu si nastere, depaseste 42 de saptamani.

Copilul prematur – un copil a carui varsta intrauterina, definita ca mai sus, este mai mica sau egala cu 37 saptamani.

Coprofagie – ingerarea propriilor excremente.

Debilitate – stare anormala de slabiciune a organismului ce poate fi congenitala sau dobandita si care limiteaza posibilitatile de manifestare normala a persoanei in relatiile cu factorii din mediu.

Dexteritate – capacitatea motoare de un nivel superior, exprimata prin abilitatea de a efectua miscari precise, rapide, eficiente si ingenioase.

Eidetism – memorie fotografica

Empatie – rezonanta, comunicare afectiva cu semenul.

Encefalopatie infantila – afectiune lezionala a creierului copilului cu repercursiuni asupra functiilor cerebrale, mai ales asupra motricitatii si a dezvoltarii psihice.

Encoprezie – incontinenta involuntara a materiilor fecale, cel mai adesea diurnal, independent de orice leziune organica, care survine la un copil ce a depasit varsta normal de dobandire a controlului asupra sfincterelor (dupa varsta de 4 ani).

Enurezie – emisiune involuntara si inconstienta de urina dupa varsta de 5 ani.

Epilepsie – sindrom de diverse etiologii datorat unor descarcari neuronale excesive cu caracter paroxistic, tranzitor, intermitent si iterativ, deci manifestat prin crize bruste, cu tulburarea intermitenta a unor functii cerebrale si cel mai adesea insotite de alterarea constiintei.
Eritrofobia – teama de a rosi.

Handicap – lezare grava a functiilor fizice, psihice sau mentale si a capacitatii de randament, incat propria viata sau participarea la viata sociala sunt ingreunate sau imposibile fara un sprijin exterior.

Hipoacuzic – subiect a carui acuitate auditiva este foarte diminuata.

Hiperactivitate – activitate musculara crescuta.

Instabilitate psiho-afectiva – o instabilitate motorie si modificari intelectuale si comportamentale, care apare de regula la copii si adolescenti.

Labilitate – instabilitate a centrului cortical motor stimulat, manifestata prin faptul ca nu orice intensitate sau frecventa de stimulare dau aceleasi rezultate, iar stimuli aparent asemanatori sau nu dau raspunsuri identice.

Langdon Down – afectiune genetica ce se caracterizeaza prin triada: dismorfie particulara, intarziere mintala si aberatie cromozomiala numerica.

Lateralitate – activitate preponderent a uneia dintre emisferele cerebrale, unde se afla centrii unor organe de simt pereche (ochi, urechi) sau ai membrelor (picioare, maini).

Macrocefalie – cresterea patologica a volumului capului, in comparatie cu corpul in ansamblu.

Macroestezie – alterare a simtului tactil, astfel incat obiectele sunt percepute mai mari decat in realitate.

Microcefalie – dezvoltarea insuficienta a craniului si a creierului, cu dimensiuni inferioare datelor antropometrice corespunzatoare varstei.

Obiect tranzitional – obiect material care, pentru sugar sau copilul mic, are o valoare speciala.

Onicofagie – obisnuinta de a-si roade unghiile.

Pedeapsa – orice sanctiune negativa aplicata unei persoane, care a devenit culpabila printr-o fapta incorecta.

Sanctiune – lauda sau pedeapsa folosita in evaluarea unui comportament dezirabil.

Simptom – semn al unei anumite stari sufletesti, al unei boli sau, in general, al unei viitoare maladii.

Sindromul carentei de autoritate educativa – ansamblu de fapte care caracterizeaza personalitatea unui subiect care nu a beneficiat in copilarie de autoritatea necesara educarii sale.

Stereotipie – repetarea mecanica continua a unor activitati verbale sau fizice.

Stereognozie – capacitatea de a recunoaste prin simtul tactil, proprietatile fizice ale obiectelor.

Surdomutism – stare a celui care este surd si mut.

Tricotilomanie – tic care consta in smulgerea parului.

Trisomie – aberatie cromozomiala care consta in prezenta supranumerara a unui autosom: unul dintre cromozomi figureaza in trei exemplare in loc de doua.

Tulburarea Asperger – caracterizata prin comportament asemanator cu autismul, fara intarzieri semnificative in dezvoltarea limbajului sau dezvoltarea cognitiva.

Tulburari de comportament – dezechilibre ale terenului constitutional, perturbari instinctive cu variatii de dispozitie, disfunctionari si dizarmonii cognitive, retardari afective, conflicte relationale a caror expresie este mai mult sau mai putin organizata in jurul temelor hetero- sau autoagresive, variabile in cursul dezvoltarii.

Tulburarea Rett – o tulburare neurodegenerativa.


CONSILIERE PSIHOLOGICA


Acrofobie – teama de locuri inalte

Agorafobie – teama nejustificata, uneori insotita de vertij, pe care unele persoane o traiesc atunci cand se gasesc in locuri publice, in spatii largi descoperite.

Alexitimie – incapacitatea de a descrie sau de a constientiza propriile emotii sau dispozitii.

Amnezie – incapacitatea totala sau partiala de evocare a trairilor anterioare.

Anhedonie – pierderea interesului si retragerea din toate activitatile obisnuite placute.

Anomie – incapacitatea de evocare a numelor obiectelor.

Anorexie – pierderea sau descresterea poftei de mancare.

Anorexie mentala – refuzul alimentarii.

Anorexie nervoasa – conditie severa si potential letala, caracterizata prin imagine corporala perturbata si limitari dietetice drastice, auto-impuse, care duc de regula la malnutritie severa.

Anxietate - stare patologica ce se caracterizeaza printr-un simtamant de „teama fara obiect” insotit de semne somatice care indica hiperactivitatea sistemului nervos autonom.

Astmul – boala psihosomatica.

Boala Pick – dementa degenerativa primara relativ rara, asemanatoare clinic cu dementa tip Alzheimer.

Boala Creutzfeldt – Jakob – este o maladie dementiala degenerativa rapid progresiva, cauzata de o infectie cu prioni (proteina replicativa care cauzeaza o serie de maladii spongiforme).

Boala Huntington – boala genetica autosomal dominanta cu penetranta completa, caracterizata prin miscari coreo-atetozice si dementa.

Boala Parkinson – tulburare idiopatica a miscarilor, cu debut de obicei tardiv pe parcursul vietii, caracterizata prin bradikinezie, tremor de repaus, facies fijat, rigiditate in roata dintata, mers cu tararea picioarelor.

Bulimia – necesitate imperioasa de mancare, care este ingurgitata in exces.

Bulimie nervoasa – ingerarea episodica, necontrolata, compulsiva si rapida a unor mari cantitati de alimente intr-o perioada scurta de timp, urmata de varsaturi auto-induse, laxative sau diuretice, de perioade de incetare a alimentarii sau de exercitii fizice intense, pentru a preintampina cresterea in greutate.

Coma – stare de inconstienta profunda, din care persoana nu poate fi trezita, asociata cu responsivitate minima sau nedetectabila la stimuli.

Déjà vu – iluzie de recunoastere vizuala in care o situatie noua este considerata in mod eronat drept o repetare a unei experiente anterioare.

Delir – certitudine falsa bazata pe inferenta incorecta despre realitatea externa, sustinuta ferm in pofida probelor contrare si evidente.

Dementa – tulburare caracterizata prin deficite cognitive multiple, care includ scaderea memoriei.

Dementa de tip Alzheimer – apare la persoane in varsta de peste 65 de ani si se manifesta prin dezorientare progresiva si dementa, deliruri sau depresie.

Depersonalizare – simtamant de nerealitate cu privire la sine, la parti ale propriei persoane sau cu privire la mediul inconjurator.

Depresie – stare mintala caracterizata prin simtaminte de tristete, singuratate, disperare, stima de sine scazuta si auto-reprosuri.

Depresie post-partum – apare in decurs de o luna de la nastere.

Disforie – simtamant de neplacere sau disconfort; dispozitie de insatisfactie si neliniste generala.

Fobie – frica persistenta patologica, nerealista si intensa de un obiect sau o situatie.

Frustrare – orice intrerupere a activitatii, simtita ca dezamagire si care nu mai are drept scop atingerea unei satisfactii fizice sau psihice.

Fuga de idei – succesiune rapida a gandurilor sau vorbirii fragmentare in care continutul se schimba brusc iar vorbirea poate fi incoerenta.

Halucinatie – perceptie senzoriala falsa ce apare in absenta oricarei stimulari externe relevante in modalitatea senzoriala implicata.

Kleptomania – furturi repetate; incapacitate recurenta de a rezista impulsurilor de a fura obiecte care nu sunt necesare pentru uzul personal sau pentru valoarea lor baneasca.

Manie – stare a dispozitiei caracterizata prin euforie, agitatie, hiperactivitate, hipersexualitate si gandire si vorbire accelerate.

Manierism – miscare involuntara de nesters, habituala.

Nevroza – tulburare psihica care se concretizeaza in indeplinirea deficitara a functiilor motorii, senzoriale, vegetative sau emotionale.

Obezitate – o conditie caracterizata prin acumularea excesiva de grasime in corp.

Obsesie – idee, gand sau impuls persistent si recurent, care nu poate fi eliminat din constienta prin logica si rationament.

Onicofagia – roaderea unghiilor, de obicei la copii anxiosi.

Onirism - un mod de activitate mentala automatic construit din viziuni si scene animate

Panica – atac de anxietate acut si intens, asociat cu dezorganizarea personalitatii.

Piromania – incendiere deliberata.

Regresie – reintoarcerea la un comportament mai putin evoluat decat cel pe care copilul il dobandise deja.

Sinucidere – moarte intentionata auto-indusa.

Somnambulismul – persoane care se preumbla in prima parte a noptii, cu privirea fixa, cu pasi nesiguri: desfasoara activitati automate, apoi se culca din nou, dupa o perioada variabila, de la cateva minute la o jumatate de ora, si adorm la loc.

Stare confuzionala – tulburare a constintei manifestata prin orientare dezordonata in raport cu timpul, spatiul sau persoana.

Schizofrenia – tulburare psihotica cu etiologie necunoscuta, o tulburare a creierului, cu anormalitati structurale si functionale vizibile.

Ticul – o miscare brusca, involuntara, repetata, dar care nu serveste la nimic.

Trauma – puternica tulburare sufleteasca ca urmare a unei agresiuni.

Tulburare de stres posttraumatica (PTSD) – stresuri iesite din comun ale vietii si se caracterizeaza prin anxietate, cosmaruri, agitatie si uneori depresie.

Tulburari ale alimentatiei – caracterizate prin perturbarea marcata a comportamentului alimentar.

Tulburarile somatoforme – simptome somatice care sugereaza o conditie medicala, dar care nu sunt, totusi, explicate pe deplin de conditia medicala respectiva, de uzul de substante sau de o alta tulburare mintala.