Limbajul repetitiv – aspecte pozitive şi negative

Facebook
Twitter
LinkedIn

Limbajul repetitiv se traduce prin vorbire ecolalică, cel mai des întâlnită în cazul persoanelor cu tulburări din spectrul autismului. Acest limbaj reprezintă repetarea pronunţărilor verbale făcute de o altă persoană.

Există două tipuri de ecolalii: ecolalia imediată şi ecolalia întârziată.

Ecolalia imediată se defineşte prin repetarea fără sens a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte. Cu toate acestea, ecolalia poate servi multor funcţii pentru a dezvolta persoana cu autism (prin urmare, aceasta nu este „lipsită de sens”). Cercetătorii  au stabilit că ecolalia imediată a fost adesea utilizată cu dovezi clare de comunicare intenţionată.

Ecolalia imediată apare pentru a accesa memoria pe termen scurt a persoanei pentru a percepe auditiv ceea ce i se comunică. Ecolalia imediată poate fi utilizată fără intenţie sau scop sau poate avea un scop foarte bine pus la punct pentru dezvoltarea individului. Ecolalia imediată poate fi, de asemenea, utilizată pentru iniţierea sau menţinerea interacţiunii sociale sau poate fi utilizată într-o manieră care nu este deloc interactivă. Cunoaşterea în profunzime a persoanei ecolalice pare a fi cheia înţelegerii utilizării specifice a acestei comunicări
ecolalice pe care o manifestă.

Ecolalia întârziată reprezintă ecoul unei fraze sau a unei propoziţii după o anumită perioadă de timp. Ecolalia întârziată pare să apară în memoria auditivă pe termen lung şi, din acest motiv, poate fi un fenomen diferit de ecolalia imediată. Datorită faptului că atunci când apare, individul poate reproduce un întreg scenariu, ecolalia întârziată este adesea gândită ca reprezentând o inteligenţă superioară. Ecolalia întârziată poate servi ca funcţie comunicativă pentru persoana cu autism, dar nu este întotdeauna cea care indică inteligenţă ridicată.

 Există două categorii de ecolalii întârziate: repetarea non-comunicativă şi comunicarea repetată.

O cheie pentru înţelegerea utilizării specifice a ecolaliei întârziate la orice persoană este o conştientizare dură a comportamentului zilnic al fiecărui individ şi familiarizarea cu verbalizările acestuia.

Stereotipul comun al unei persoane cu autism este că el sau ea este „într-o lume proprie”. Ecolalia este unul dintre acele simptome care sunt considerate stereotipii. Cu toate acestea, atunci când se analizează natura comunicativă a ecolaliei lor, stereotipul începe să piardă crezare. Persoanele cu autism interacţionează şi comunică, totuşi, acest aspect se realizează într-un mod ciudat şi diferit faţă de persoanele care se încadrează în normalitate.

Chiar şi ecolalia este un mod normal de a învăţa o limbă. Majoritatea copiilor folosesc ecolalia pentru a învăţa o limbă. Majoritatea copiilor bâzâie într-un mod ritmic, adică imitând de fapt cadenţa limbii noastre. Mai târziu, copiază sunete, cuvinte şi, eventual, fraze, deoarece aud folosirea acestora de către adulţi în contexte specifice, repetitive. Acest lucru este cunoscut ca stilul „gestalt” de achiziţie a limbii. Gestalt înseamnă întreg, prin urmare, învăţarea limbii în forma de gestalt ar fi învăţarea ei în bucăţi, mai degrabă, decât învăţarea sunetelor componente şi semnificaţiei acestora individual sau chiar integrate într-un cuvânt. Majoritatea copiilor îşi încep achiziţia de limbă folosind această formă de gestalt, dar trec rapid într-o formă analitică.

Ecolalia este privită de către mulţi cercetători ca fiind acea însuşire a limbajului ce nu reprezintă o schimbare clară între gestalt şi învăţarea analitică, ci mai degrabă un continuum, care reflectă alegerea cuvintelor şi evoluţia drumului persoanei care gândeşte şi priveşte lumea.

Ecolalia serveşte drept scop pentru persoana cu autism. Indiferent de utilitatea ecolaliei pentru persoana cu autism, obiceiul poate interfera cu interacţiunea socială şi
învăţare.

Una dintre metodele cele mai adecvate de a diminua comunicarea ecolalică, este acea modalitate de predare prin care copilul să răspundă la o întrebare cu „Nu ştiu!”. La început promptat până va învăţa să răspundă fără prompt.

O altă abordare a  ecolaliei este de a preda corect răspunsul. Acest lucru se poate face cu uşurinţă prin solicitarea persoanei cu răspunsul corect imediat după ce a fost întrebată (de exemplu: „Ce este un fruct de piersică”) şi apoi întărirea ecoului şi, eventual, estomparea promptului. Însă, nu este o modalitate practică de tratare a ecolaliei.

O altă metodă eficientă este pauza sau aşa numita Metoda Cues-Pause-Point. Se selectează câte 10 întrebări din 3 categorii diferite, la care ştiţi sigur că persoana cu autism nu cunoaşte răspunsul şi la fiecare întrebare se notează răspunsul, ca fiind: ecolalic, incorect sau corect. Se folosesc pentru răspunsuri carduri de cuvinte sau cardul de imagini.

Metoda alternativă de modelare pentru depăşirea ecolaliei este o metodă de antrenament ideală de utilizat cu persoane care sunt predispuse la ecolalie. Aceasta implică aceeaşi procedură de setare ca şi punctul Cues-Pause. Se selectează 10 întrebări din cele trei domenii diferite. Se foloseşte o persoană model şi persoana cu autism care trebuie învăţată. Se pune o întrebare la care va răspunde persoana model cât şi persoana cu autism. După mai multe răspunsuri de acest gen şi exersări se va reduce comunicarea ecolalică.

Ecolalia poate fi o problemă persistentă şi înnebunitoare pentru persoanele cu autism, familiile lor şi terapeuţii acestora, însă ea nu este doar un comportament problematic, ci şi un pas funcţional în dezvoltarea cognitivă şi lingvistică a persoanei cu autism.

Ne-am mutat in casa noua!
Prelungirea Ghencea

Vă așteptam cu noi oferte în noua locație din str. Cireșar nr.32, Bucuresti-Ilfov