Probabil că vă întrebați, dragi părinți ce înseamnă “balbismul”? Balbismul nu este altceva decât acea cunoscută bâlbâială despre care se vorbește mai la tot pasul. Trebuie însă să știți că în termeni științifici se numește “balbism” și este una dintre cele mai grave tulburări de comunicare, deoarece ritmul și fluența exprimării sunt puternic afectate.
De unde vine această bâlbâială?
Pot exista o serie întreagă de factori:
- bâlbâiala familială, în care un membru este bâlbâit și copilul imită exprimarea adultului, ajungând să se bâlbâie, sau poate exista o latură ereditară.
- o întârziere în dezvoltarea psiho-fizică a copilului, ce duce de cele mai multe ori la nedezvoltarea generală a vorbirii.
- apariția unor traume (stări de tensiune nervoasa, stări conflictuale, lipsa unei armonii între părinți).
- contrarierea mâinii stângi are drept consecință ezitarea în exprimare și nesiguranță în vorbire.
Oare de ce trebuiesc știute toate aceste aspecte?
În primul rând trebuie știut că atunci când bâlbâiala se manifestă, copilul vorbește cu ușoare disfluențe de tipul repetițiilor sau al prelungirii de sunete sau de silabe (“ma-ma-ma-șină”). În acest moment, când bâlbâiala este în faza inițială este de recomandat să se intervină prin cererea unui ajutor de specialitate, în acest caz un psiholog-logoped. În forma primară, bâlbâiala are toate șansele de recuperare. Cu cât așteptăm mai mult, cu atât tulburarea se agravează și trece în cea de-a doua formă, secundară sau tonică, în care teama de vorbire și nesiguranța își pun amprenta considerabil. Vechile disfluențe sunt înlocuite treptat de apariția unor spasme articulatorii de lungă durată, care împiedică emisia vocii, iar când spasmul cedează, cuvântul erupe cu o forță deosebită (“…m….m…m.mmmm…mmașină…”).
Cum putem să ne ajutăm copiii și cum putem evita apariția bâlbâielii?
Atunci când sesizați anumite disfluențe în exprimarea vorbirii, copilul trebuie adus la logoped cât mai de timpuriu în vederea corectării limbajului. Cu cât se amână vizita la logoped cu atât se poate agrava bâlbâiala. La formele mai grave nu putem vorbi despre o înlăturare definitivă, ci numai de însușirea unor modele de exprimare care maschează deficiența. Este foarte important să ne creștem copiii într-o ambianță plăcută, cu un regim de viață sănătos, fără agitații înainte și după somn, și să le explicăm pe înțelesul lor cât de important este acest lucru.
Atunci când se intervine de timpuriu și bâlbâiala nu apucă să treacă în faza tonică, cea secundară, trebuie mai întâi descoperit factorul care a determinat-o. Apoi se lucrează pe înlăturarea factorului declanșator și prin respectarea unor principii educative de către persoanele din anturajul copilului. Pentru copil este benefic să locuiască într-un mediu armonios, în care nu există conflicte și stări de tensiune nervoasă, în care părinții nu fac comparații și nu-l arată cu degetul sau nu îi interzic să mai vorbească deficitar. După îndepărtarea factorilor cauzali și a celor care mențin o stare de tensiune nervoasă din mediul copilului, se va lucra pe abaterea atenției de la propria pronunțare și se va pune mai mult accent pe consolidarea unor modele corecte de vorbire.
În schimb, adulții vor fi învățați cum să-și anticipeze și cum să-și disimuleze blocajele din vorbire.
Dacă întâmpinați dificultăți în a respira corect pe timpul emiterii fonemelor ce alcătuiesc cuvinte sau vorbirea copilului dumneavoastră se realizează sacadat, ca și cum ar vorbi silabisit și se opintește în a pronunța cuvintele, atunci nu ezitați să consultați un logoped.
