Logopedie

Logopedul este psihologul subiectului evaluat sau a persoanei cu care întreprinde actul terapeutic psihologic și logopedic.

Limbajul este atât de minunat încât de cele mai multe ori ne dă aripi cu care să pictăm lumea în cuvinte fel și chip, dar uneori este și hain, când cuvintele întârzie să apară, iar lumea nu reușim să o colorăm în nuanțele preferate. Fără limbaj toate gândurile pe care le născocește mintea și toate simțurile pe care le resimte sufletul nostru, ar rămâne închise în propria noastră persoană fără a le putea exterioriza.

Limbajul ține de dezvoltarea aparatului fonoarticulator compus din buze, dinți, limbă, palat, epiglotă, cavitate nazală, laringe, trahee, bronhii, plămâni, uvulă și diafragmă, cu ajutorul cărora sunt emise corect fonemele limbii vorbite. Fiecare organ fonoarticulator are rolul său în dezvoltarea limbajului.

Reflexele motorii oro-faciale ce apar în timpul dezvoltării uterine şi în copilărie stau la baza tuturor competenţelor de alimentaţie, dar şi de pronunţie şi limbaj.

Dezvoltarea şi maturizarea cu întârziere a reflexelor oro-faciale pot fi generate de probleme congenitale sau evenimente traumatizante ce apar în uter, la naştere sau după naştere. Această întârziere poate afecta apoi supravieţuirea (probleme de alimentaţie şi respiraţie), deprinderea limbajului şi a înţelegerii.

Prin intermediul terapiei oral-motorie sunt dezvoltate abilitățile oral-motorii, necesare pentru  achiziția limbajului și un mod de hrănire corect. Aceste abilități sunt:

– Conștientizare

– Coordonare

– Forță

– Rezistență 

Dezvoltarea creierului și evoluția sa, încep și se bazează pe  mișcare și explorare senzorială. Stimularea senzorială și dezvoltarea creierului se influențează reciproc și depind una de cealaltă.

Orice experiență senzorială folosește aceleași procedee, indiferent de calitatea care trebuie descoperită și numită. Exercițiul senzorial este, în general, un exercițiu individual, iar experiența senzorială acumulată este întotdeauna personală.

Exercițiul senzorial este important în compensare, în restabilirea echilibrului dintre organism și mediul înconjurător, prin dezvoltarea altor simțuri.

Stimularea senzorială timpurie are numeroase beneficii:

– Beneficii cognitive – stimulează învățarea conceptelor, înțelegerea, raționamentul și capacitatea de reacție la mediu.

– Beneficii emoționale – oferă experiențe afective și sociale care măresc stima de sine, independența, exprimarea emoțiilor și capacitatea de a socializa cu ceilalți.

– Beneficii lingvistice – dezvoltă abilitatea de a comunica, ajutând copilul să înțeleagă și să se exprime mai bine prin cuvinte, sunete și propoziții.

– Beneficii motorii – întărește musculatura și îmbunătățește coordonarea mișcărilor corpului, capacitatea de deplasare și îndemânarea oculo-manuală.

Pe parcursul dezvoltării sugarului și apoi a copilului mic, aceste abilități sunt necesare pentru dezvoltarea organelor fonoarticulatorii ale cavității bucale și ale feței: buze, gura, maxilar și mandibulă,  obraji, limbă, dinți, lueta, etc.

Aceste elemente ne ajută în vorbire și în dezvoltarea abilităților oral-motorii prin intermediul texturilor alimentare. Cu ajutorul acestora, anumite reflexe, cum ar fi : reflexul suptului, reflexul  de înghițire, reflexul Gag, etc., sunt prezente și ajută la o masticație și deglutiție corectă, la apariția unui limbaj timpuriu, la dezvoltarea musculaturii faciale, la o respirație corectă în timpul hrănirii și în timpul vorbirii.

Din clipa în care educația senzorială nu se mai sprijină pe obiecte tridimensionale, când nu mai urmărește cunoașterea unor însușiri ale obiectelor, ci vizează construcția unor raporturi, când pornește de la un material imagistic sau când ajunge la aplicarea unor activități grafice sub toate formele sale, copilul este pregătit pentru activitățile specifice scris-cititului.

Din acest motiv trebuie acordată o atenție deosebită dificultăților care pot interveni în limbaj. Incapacitatea copilului sau a adultului de a transmite mesajul dorit poate duce la evitarea cuvintelor care conțin sunete defectuoase, pronunțarea în șoaptă pentru a nu fi auzite eventualele greșeli sau în cazuri excepționale, evitarea comunicării. Pe termen lung, necorectarea dificultăților de vorbire poate afecta cititul și scrisul,  își poate pune amprenta asupra relaționării cu cei din jur sau  poate conduce la scăderea încrederii în sine.

Deși majoritatea celor care vin la logoped sunt părinți cu copii cu diferite dificultăți de limbaj sau de vorbire, acest lucru nu înseamnă că nu există și adulți care să întâmpine asemenea dificultăți.

Uneori există prejudecata că în cazul adulților cu tulburări de limbaj nu se mai poate vorbi de corectare. Este important să știți că majoritatea tulburărilor de limbaj pot fi corectate la orice vârstă, chiar dacă există anumite caracteristici specifice corectării, influențate de vârsta persoanei cu care se lucrează.

În aceeași măsură este crucial că aceste dificultăți de vorbire la adulți să se rezolve pentru a nu fi un exemplu defectuos pentru copiii noștrii.

Înainte de a stabili un program terapeutic psihologic și logopedic, este primordial a evalua subiectul prin intermediul unor teste specifice de consemnare a dezvoltării limbajului. Această evaluare constă în detectarea problemelor de schemă corporală, a structurilor perceptiv-motrice de orientare temporală, spațială, a structurilor perceptiv-motrice de culoare, formă și dimensiune, analizarea aparatului fonoarticulator și a anomaliilor cavității bucale, verificarea fonemelor limbii vorbite, incapacităților de diferențiere fonematică, vocabularului sărac și neinteligibil, problemelor de structură gramaticală, tulburările dislexo-disgrafice (de scris-citit), analizarea respirației (inspir-expir) și a dicției.

O ședință de logopedie este o ședință în care copiii învață cuvinte noi și frumoase în timp ce se joacă, își dezvoltă motricitatea aparatului fonoarticulator, învață să diferențieze fonematic cuvintele, își dezvoltă vocabularul și structura gramaticală începe să prindă contur, iar adulții exersează controlul respirației și dicția. De asemenea, ei învață să pronunțe corect sunetele deficitare.

Pentru ca intervenția logopedică să fie cât mai eficientă se recomandă săptămânal una sau două vizite la logoped și zilnic exersarea acasă. Rolul părintelui și al familiei, în cazul adulților cu tulburări de limbaj, este extrem de important în realizarea programului terapeutic  indicat de către logoped. Din acest motiv colaborarea cu familia subiectului este foarte importantă, conducând la reușite rapide.

Puteți apela la serviciile unui logoped când observați următoarele:

– Vocabularul este redus

– Pronunțarea incorectă sau omiterea unuia sau a mai multor sunete și articularea defectuoasă a cuvintelor (tulburările de pronunție: dislalie, rinolalie, dizartrie)

– Repetarea sau prelungirea unor sunete, silabe sau cuvinte (ecolalie)

– Apariția unor blocaje sau spasme la rostirea unor cuvinte (tulburări de ritm și fluență: bâlbâială, logonevroză, tahilalie, bradilalie, aftongie, tulburare coreică)

– Vorbirea prea rapidă sau prea lentă (tulburări de voce: afonia, disfonia, fonastenia, vocea răgușită, vocea nazală, vocea inspirată, vocea gravă, etc.)

– Dificultăți de scris, citit și calcul matematic (disgrafie, dislexie, agrafie, alexie,  calcul matematic)

– Întârzieri în dezvoltarea vorbirii (Tulburări din spectrul Autist, Sindrom Down, Sindrom Drawer, Hidrocefalie, etc.) și mutismul psihogen

– Logofobii, Laliofobii

– Malformații ale cavității bucale (cheiloschizis – ”buză de iepure”, palatoschizis, cheilopalatoschizis – “gură de lup”, etc.)

– Paralizii faciale

– Tulburări polimorfe ale limbajului: afazia (sechele generate de accidente vasculare cerebrale AVC și traumatisme cranio-cerebrale TCC) și alalia

Nu trebuie amânată rezolvarea problemelor în speranța că acestea se vor rezolva de la sine pe măsură ce copilul crește. Riscați agravarea acestora și efortul pentru recuperare va fi mult mai mare. În cazul adulților, includerea într-un program terapeutic psihologic și logopedic, cât mai devreme, este primordială, deoarece prin amânarea acestuia riscați ca lucrurile să regreseze, iar procesul de recuperare să fie mai anevoios.