Aspecte ale vorbitului în somn

Facebook
Twitter
LinkedIn

Se ştie că somnul este una dintre cele mai importante necesităţi ale omului, după hidratare şi hrănire, însă nu toată lumea cunoaşte faptul că în timpul somnului apar diferite manifestări care nu se încadrează în sfera normalului. Pe acestea le numim tulburări ale somnului.

            În timpul somnului este conservată şi potenţată mai bine memoria, atenţia este optimizată, iar procesul de învăţare este facilitat. După o lungă perioadă de zi în care am acumulat informaţii noi, în timpul nopţii, mai exact în timpul somnului, aceste informaţii se sedimentează, deoarece creierul îşi reduce din activitate şi filtrează amintirile, îndepărtându-le pe cele neconsistente, iar pe cele ce ne pot fi de folos le sortează şi le conservă.

            Atunci când apar tulburări ale somnului, creierul nu se odihneşte şi este într-o continuă alertă, iar noi nu reuşim să ne odihnim.

            Aceste tulburări sunt determinate de o serie de factori, cei mai importanţi fiind: stresul psihic, mediul nefavorizant (zgomot puternic, multă lumină, ore de somn decalate sau întrerupte), substanţele psihostimulante administrate seara înainte de culcare, afecţiuni medicale şi psihiatrice.

            Cele mai des întâlnite tulburări ale somnului sunt: insomniile, episoadele de somnambulism, apneea hipnică (sforăit zgomotos în timpul somnului întrerupt de intervale de apnee şi somnolenţă diurnă), coşmarurile, somnilocvia (vorbitul în somn). 

            Astăzi vom vorbi despre somnilocvia sau vorbitul în somn. Aceasta reprezintă o tulburare manifestată prin vorbitul în somn, persoana nefiind conştientă de acest lucru. Vorbitul în somn poate implica complicate dialoguri sau monologuri, sau un simplu murmur. Se întâlneşte cel mai frecvent în cazul copiilor mici, cu vârste cuprinse între 3-10 ani, însă poate fi un eveniment rar şi de scurtă durată.

            Oricine poate experimenta vorbitul în somn!

Unii vorbesc fără nici un sens, răspund la toate întrebările şi unele dintre ele se pot referi la ultimele evenimente, experienţe şi relaţiile care nu mai au o importanţă deosebită sau un impact emoţional desăvârşit pentru persoana în cauză.

Poate fi determinată de aspectele ce ţin de stresul zilnic, de unele frici cum ar fi dormitul singur, abandonul sau anxietatea de separaţie, de unele deprinderi nefavorabile specifice perioadei dinaintea culcării.

Unii oameni de ştiinţă consideră că vorbitul în somn poate fi determinat şi de oboseală, putându-se observa anumite forme de manifest în faza somnului lent, dar şi în faza somnului adânc.

            Destul de des, acest tip de tulburare apare mai ales la persoanele emotive dar şi la cele care prezintă o instabilitate din punct de vedere emoţional.

            Poate apărea în cazul în care copilul este bolnav, febril, când este privat de somn, sau la adulţii care consumă alcool.

            De cele mai multe ori apare în concurenţă cu alte tulburări de somn, cum ar fi coşmarurile, apneea de somn, tulburările de comportament. Este asociat, în cazul adulţilor, de peste 25 ani, cu bolile clinice, mentale.

Criteriile de severitate  ale somnilocviei se împart în 3 categorii:

  • Uşoare (episoadele apar o dată pe săptămână)
  • Moderate (episoadele apar de mai multe ori pe săptămână)
  • Severe (episoadele apar noapte de noapte)

Criteriile de durată se împart tot în 3 categorii:

  • Acute (durează 1 lună sau mai puţin)
  • Subacute (mai mult de 1 lună, dar mai puţin de 1 an)
  • Cronice ( durează 1 an sau mai mult)

            Aceste manifestări dispar, de obicei, când copilul ajunge la perioada pubertăţii, deoarece fricile nocturne, frica de necunoscut, stabilitatea familială, începe să prindă contur iar informaţiile accumulate până la această vârstă formează o bază emoţională stabilă şi veritabilă, utilă unui viitor adult echilibrat.   

              Din păcate însă, în lipsa unui tratament adecvat şi precoce,  există un risc crescut ca respectivul copil, să manifeste astfel de tulburare şi la maturitate, ceea ce implică numeroase neplăceri.

De aceea se recomandă ca la primele simptome de manifestare ale acestei afecţiuni să consultaţi un medic de specialitate, care vă poate recomanda şedinţele de consiliere psihologică sau de psihoterapie. Nu întotdeauna aceste şedinţe sunt necesare, mai ales dacă manifestările apar foarte rar. În acest caz se poate adopta un program regulat de somn, pentru a obţine cantitatea adecvată de odihnă, practicarea unei igiene adecvate somnului pentru a reduce frecvenţa şi severitatea vorbitului în somn.

Ne-am mutat in casa noua!
Prelungirea Ghencea

Vă așteptam cu noi oferte în noua locație din str. Cireșar nr.32, Bucuresti-Ilfov